Biserica Ortodoxă Română de la Ierusalim

Prezentare

În apropierea Sfintei Cetăți a Ierusalimului se află Așezământul Românesc din Ierusalim cu rolul de Reprezentanță a Patriarhiei Române la Sfintele Locuri.

Patriarhia Română, prin Delegatul său la Sfintele Locuri, menține legături strânse cu toate celelalte biserici din Țara Sfântă.

Biserica din Ierusalim împreună cu întregul complex românesc ce servesc ca reprezentanță a Patriarhiei Române la Ierusalim, este situată în partea de nord-vest a vechii cetăți, în cartierul Mea-Șearim, în traducere Cartierul celor o sută de porți.

Istoricul așezământului

Biserica română din Ierusalim s-a născut din aspirația creștinilor români, care au dus mai departe de frontiera țării credința părinților noștri.

Biserica română din Ierusalim are o istorie relativ nouă, la începutul secolului XX-lea, documentele care o confirmă sunt păstrate, după spusele Superiorului de la momentul realizării acestei lucrări, Arhimandritul Ieronim Crețu (actual Episcop Vicar Patriarhal), în arhivele Patriarhiei Române, neexistând nicio mărturie luată în considerație.

În anul 1927, primul care a observat lipsa unui locaș de rugăciune pentru pelerinii români care vizitau Locurile Sfinte este chiar primul Patriarh al României, Miron Cristea (1925-1939), printr-o vizită făcută Patriarhiei Ierusalimului. Astfel făcând demersuri pe lângă Patriarhul Damian al Ierusalimului, în vederea construirii unui așezământ în acest sens.

Încă din secolul XIX legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu Patriarhia Iersualimului au determinat o mare apropiere și o bună colaborare.

Încep să se lege relații strânse între ierarhi, prin vizite reciproce și pelerinaje mai bine organizate. Datorită perseverenței pelerini recrutați mai ales din rândul ierarhilor, călugărilor și preoților, dar și a negustorilor sau a oamenilor simpli, s-au așezat la Ierusalim și Iordan primele înfățișări românești la Locurile Sfinte.

Inițiatorul acestei îndemn a fost renumitul om de cultură Teodor Burada, care după multe intervenții și tenacitate a reușit să închirieze o casă la Ierusalim (1906) pentru un paraclis românesc (1908). La data de 21 mai 1912 s-a însemnat locul pentru a se pune temelia acestui sfânt locaș, de mult dorit de români.

Pe data de 28 aprilie 1914, Sfântul Sinod al Bisericii Ierusalimului a aprobat în unanimitate zidirea bisericii române, patriarhul de la vremea aceea Damian, oferindu-se să sfințească locul. Statul român a subvenționat construcția cu 200.000 lei, sperând că lucrările se vor termina în anul 1916 - însă din cauza războiului construcția nu a fost finalizată la termenul fixat.

Profesorul Teodor Burada din Iași a achiziționat în anul 1906 terenul pentru construirea acestuia, din banii adunați prin colectă publică de la credincioși din România. Terenul având suprafața de 1208 metri pătrați, trecut inițial pe numele unui creștin arab, respectiv Hanna Baramki, a fost transcris, în anul 1929, pe numele ierarhului român Tit Simedrea Târgovișteanul - membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care, în anul 1935, l-a donat Patriarhiei Române, devenind proprietară de drept a terenului.

Punerea pietrei fundamantale s-a făcut pe 28 martie 1935, de o delegație bisericească venită cu ocazia sărbătorilor Sfintelor Paști, în frunte cu Lucian Triteanu al Romanului și delegat al Patriarhului Miron, Episcopul Cosma al Dunării de Jos și Episcopul Gherontie al Tomisului. Lucrările bisericii și ale căminului românesc de la Ierusalim, au început în anul 1935 și s-au terminat în 1938.

Datorită evenimentelor petrecute în Europa și Orientul Apropiat, începând cu anul 1940, Patriarhia Română a întrerupt temporar legătura cu biserica de aici. Începând cu anul 1963 s-au reluat lucrările de îmbunătățire și reparare a bisericii române; lucrările de restaurare fiind conduse de Arhimandritul Lucian Florea și au fost terminate în anul 1975.

Iar sfințirea bisericii s-a făcut la data de 28 mai 1975 de către o delegație a Bisericii Ortodoxe Române, cârmuită de Preafericitul Patriarh Justinian Marina. Biserica poartă hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și a fost sfințită în cadrul sfintei liturghii săvârșite de ÎPS Teoctist, la aceea vreme mitropolit al Olteniței, apoi patriarh, și de PS Episcop Vasile Coman al Oradiei. Din partea Patriarhiei Ierusalimului, ÎPS Stefanos, Mitropolit de Gaza a săvârșit aceasta.

În decursul anilor , multitudinea evenimentelor și a oamenilor a schimbat, încetul cu încetul, aspectul așezământului, înfrumusețându-l sau regenerându-i o parte din strălucirile pierdute.

Biserica din Ierusalim împreună cu întregul complex românesc ce servesc ca reprezentanță a Patriarhiei Române la Iersualim, este situată în partea de nord-vest a vechii cetăți, în cartierul Mea-Șearim, în traducere Cartierul celor o sută de porți.